Cine sunt?...continuare

Vă mărturisesc că fiind odată, mai demult, bulversat de întreaga poveste cu evoluția speciilor și vrând să înțeleg mai bine toată chestia asta cu strămoșii noștrii, am dat o fugă într-o zi de vară până în Africa, în Congo să mă uit la suratele noastre primate (după cum le consideră unii). Nu mică mi-a fost mirarea, vizitând mai multe cuiburi de gorile să le găsesc goale și cu inscripția „ÎN GREVĂ” postată în mijloc. Bineînțeles că am luat legătura cu liderul sindicatului liber gorilesc și spre stupoarea mea am aflat că este o acțiune concertată, coordonată de Internaționala Animălească! Da dragilor! Închipuițivă: animalele nu se mai simt împlinite în postura în care se află acum! Animalele au nevoie de educație, animalele au nevoie de cultură, animalele au nevoie de siguranța zilei de mâine! Au cerut contracte individuale de muncă și concedii plătite. Nu se mai mulțumesc cu campaniile ocazionale de vaccinare aruncate așa, ca la milogi; vor asigurări de sănătate! Și bineînțeles acces la fondul privat de pensii.
Mă rog de iertăciune pentru această anecdotă. Am vrut să punctez însă cu ea câteva diferențe esențiale dintre om și animal, diferențe care nu sunt abordate în studiu de către niciunul dintre savanții partizani ai evoluției (sau credincioși atei).

1. Animalele nu militează! Ele sunt perfect integrate în lanțul trofic (lanț automatizat, aș spune) și n-ai să vezi niciodată gazele pichetând nu știu ce minister fiindcă s-au săturat să mai fie mâncate de lei.
2. Animalele nu fac politică! N-ai să vezi niciodată urșii făcând alianță politică cu lupii, sau vulpile semnând tratat economic cu bursucii.
3. Animalele nu au conștiința și conștiența binelui și răului! Când ați văzut ultima oară un tigru făcându-și procese de conștiință că a omorât un om? Sau un rechin alb că a înghițit pe nemestecate un copil? Dar o vulpe că a furat găina bietului țăran sau un mistreț că i-a răscolit toată tarlaua de cartofi?
4. Animalele nu au un gol în suflet (că n-au suflet, bineînțeles!) dar ca să fiu mai precis, animalele nu simt nevoia împlinirii! Ați auzit vreun păun zicând „viața mea nu are niciun sens! Am adunat grăunțe cu carul dar nu mi-au satisfăcut decât foamea; am crezut că măcar penele astea mă vor împlini, însă nici vorbă! Mă duc să-mi iau viața!”

Sunt convins, dragi prieteni atei, că sunteți pe deplin conștienți de aceste diferențe fără echivoc. Întrebarea mea pentru voi este: când în decursul milioanelor și milioanelor de ani ai evoluției au apărut ele? Și de ce brusc după atâtea milioane de ani niște animale să simtă nevoia să-și facă unelte, să se organizeze în grupări sociale și politice și economice și mai ales să înceapă să caute să-și dea un sens vieții.
Probabil că aveți și voi răspunsuri la aceste întrebări. Am să vă spun însă ce cred eu: Dumnezeu a creat fiecare animal după soiul lui, iar pe om l-a creat după chipul și asemănarea SA.
Pascal spunea: „În inima fiecărui om este un vid în forma lui Dumnezeu pe care doar Dumnezeu poate să îl umple.” În urma exploziei „bombei adamice” în sufletul nostru a rămas un imens gol pe care fiecare om încearcă să îl umple cu ceva: bani, putere, carieră, hobiuri, caritate, faimă...Însă credeți-l pe Pascal! Doar Dumnezeu poate să îl umple și să aducă viața voastră la împlinire.
Pe curând,
Răzvan