Cine sunt?

„Ce întrebare mai e și asta?” îmi vei spune. „Sunt Vasile, fiul lui Nicolae...” Și Nicolae? „Păi Nicolae e fiul lui Petrea.” Și Petrea? „A...Petrea este fiul lui Teodor.” Și Teodor?...Aici zace problema voastră, prieteni atei: cât de departe puteți merge cu genealogia voastră? Vă puteți repera strămoșul vostru homo sapiens? Dar pe cel de Neandertal? Unde este valoarea voastră de individ? Vă pierdeți în neantul pre-pre-pre-istoriei într-o mare de parameci și ameobe! Asta conform credinței pe care o aveți! Însă vedeți voi asta contrazice și contravine dorinței și strădaniei fiecărui individ de a fi CINEVA, de a avea semnificație, de a fi respectat și apreciat. Contrazice scara de valori pe care o stabilim atunci când privim cu admirație la oamenii cu faimă sau de succes sau de viță veche. „Aaaa! Cutare este din familie nobilă de 400 de ani!” Dar ce sunt 400 de ani de nobilitate față de milioanele de ani de celenterate, gândaci, reptile și alte lighioane în familie? Nici măcar 10000 de ani de omenire nu v-ar putea corecta stirpea de ligioană! Nu, dragi prieteni! Vocația noastră de oameni este să avem semnificație. Strădania noastră o viață întreagă este să lăsăm ceva în urma noastră care să ne identifice. De ce? Nu este un instinct pe care să-l fi putut moșteni de la animale. Este o trăsătură specială pusă în noi de Designerul nostru. După cum fiecare tablou al lui Rembrand îl exprimă pe Rembrand, exprimă geniul lui fiind totodată unic, tot așa și fiecare om este unic și a fost creat pentru a exprima în mod unic gloria lui Dumnezeu.

Vedeți voi, pentru mine este foarte simplu: trupește sunt urmaș al lui Adam și al lui Noe; iar în ce priveste spiritul, în omul din lăuntru, cum îl numește apostolul Pavel, sunt copil al lui Dumnezeu, nu prin voia vreunui om, nici prin strădaniile mele, ci născut din Dumnezeu. (Ioan 1:12,13)
Pe curând,
Răzvan