sâmbătă, 4 iulie 2009

De unde vin? (urmare)

Dragii mei prieteni,
Mai am multe alte nedumeriri cu privire la Big Bang. Bunăoară, cum se face că galaxii care sunt mai în interiorul universului au spirala mai răsucită decăt galaxii care se află mai la exterior? Sau unde s-a dus energia pierdută prin răcirea universului?
Dar hai mai bine să povestim puțin despre Teoria Evoluției. Vă marturisesc că și ea mă face să mă scarpin după ureche și am să vă spun de ce: teoria spune - ca să încep cu începutul - că pe bolovanul numit Pământ a plouat timp de multe milioane de ani formându-se astfel mările și oceanele. Pe urmă, pe parcursul altor multe milioane de ani în mările și oceanele astfel formate au avut loc nenumărate permutări, aranjamente și combinații de substanțe chimice până în cele din urmă combinația câștigătoare a dat naștere primei celule vii. Celula aceasta era pe deplin funcțională, având chiar capacitatea de a se replica. Și astfel apele Terei încep a colcăi cu viață. Pe urmă celulele astea au observat ele că le e mai bine dacă stau împreună și ca atare încep să formeze colonii, ajung să se specializeze, să preia funcțiuni și să formeze organe și treptat au evoluat în organisme din ce în ce ma complexe...dar STOP! Să derulăm puțin înapoi la celulă! Ați auzit de principiul complexității ireductibile? Enunțul meu al acestui principiu sună așa: orice sistem care îndeplinește o funcție are nevoie de un număr minim de componente fără de care nu poate îndeplini funcția dată. O armă de foc, de exemplu, are ca și componente necesare și suficiente țeava, proiectilul, combustibilul și detonatorul. Este absolut necesar ca aceste 4 elemente să fie prezente în combinație pentru a avea o armă de foc. Celula, după definiție, este unitatea de bază STRUCTURALĂ și FUNCȚIONALĂ a TUTUROR organismelor vii. Cu alte cuvinte, este cea mai SIMPLĂ formă de viață. Ca să avem o celulă avem nevoie (simplist) de membrană, citoplasmă (poveste lungă) și nucleu. Este absolut necesar ca aceste 3 elemente să fie prezente în combinație ca să avem o celulă vie. Vă las pe voi să calculați șansele ca acestea 3 (cu structura lor complexă) să se ansambleze în mod spontan prin procese chimice aleatorii.
Pe urmă mai este și ADN- ul. Fiecare celulă vie are întrega sa informație genetică criptată în această substanță misterioasă. Nu știu dacă v-ați gândit în termenii aceștia, însă ADN-ul este un cod digital. Orice cod digital este scris; este programat; este definit de către cineva. Nu am auzit de niciun cod care să se fi scris singur. Cum am spus, scopul principal al ADN-ului este să stocheze informația. De unde provine acea informație? Cred că știți ce am să vă spun. Orice creație are la origine
un creator; orice design are la origine un designer; orice mecanism are la origine un inginer; orice program are la origine un programator. Dumnezeu a vorbit și informația pe care a transmis-o prin cuvântul Său o regăsim în creație.
Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.” (Psa 19:1-4)
Pe curând,
Răzvan

vineri, 27 martie 2009

De unde vin? (urmare)

Tare mare încurcătură e cu Big Bangul ăsta în mintea mea. Țin minte că în armată aveam tot felul de probe de trecut dintre care una era aruncarea grenadei. După ce exploda grenada, mergeam să vedem ce ispravă am făcut și inevitabil pe locul exploziei găseam un ditamai crater în pământ. Carevasăzică, explozia disloca o cantitate considerabilă de pămând și îl expulza, lăsând un gol în urmă. Acuma, eu mă gândesc la Big Bangul nostru: dacă o explozie a fost la originea universului, mă întreb, unde-i craterul? Unde-i golul pe care ar trebui să-l fi lăsat explozia în urmă?
Pe urmă, un alt lucru care mă nedumerește este ordinea. Din ce țin eu minte din armată, de fiecare dată când praful stârnit de explozie se așeza, constatam nu o scădere ci o creștere a entropiei locului țintă. Pământul răscolit, metal contorsionat, ținta făcută bucăți (în cazul în care o nimeream), un dezastru! La urma urmei, asta se așteaptă de la o grenadă! Uitându-te însă la universul nostru constați cu totul altceva! Galaxii ordonate, mișcându-se concertat, constelații aranjate de parcă le-ar fi pus cineva cu mâna să spună o poveste, sisteme planetare care își păstrează ordinea...toate astea nu indică o explozie, ci mai degrabă o desfășurare; un aranjament. Ce ziceți? Eu cred că în cea de a patra zi a creației Dumnezeu a făcut niște luminători în întinderea cosmosului care să despartă ziua de noapte și care să fie semne ca să arate vremurile, zilele și anii.
Pe curând,
Razvan

joi, 5 martie 2009

De unde vin?

Cu toții suntem familiari cu termenul de „Big Bang.” Este stindardul fiecărui bun ateu. Cu toții știm, nu-i așa? că este felul în care s-a format universul! Big Bang, măi frate! Însă dragii mei prieteni, sunt gata să bag mâna în foc că 80% dintre voi nu știți ce a explodat în acest Big Bang! Pun pariu că dacă nu vă aflați printre cei 20% ceea ce am să vă dezvălui are să vă dea pe spate; are să vă șocheze la fel de tare ca însuși Big Bangul. Așa că vă sfătuiesc să vă puneți centura de siguranță, să vă luați mănuși și ochelari de protecție, să vă puneți sub limbă pastila de nitroglicerină (cei dintre voi care au nevoie, bineînțeles). Sunteți gata? Vă spun acuma: NIMICUL! Nimicul a explodat acum ț-șpe sute de miliarde de ani și așa s-a format universul nostru iubit. Nu eu am spus-o! Să nu dați vina pe mine! Eu n-am geniul necesar să ajung la asemenea concluzie. Au spus-o savanți care au studiat temeinic fenomenul Big Bang! Pe urmă, universul s-a răcit cătinel-cătinel și acum vreo 4,5 miliarde de ani a plouat pe bolovanul Pământ și așa s-a format supa primordială și restul este istorie, cum se spune. Prima ameobă...primul parameci...prima euglenă verde...și tot așa pââână am ajuns la primul homo sapiens. Cam asta-i pe scurt povestea cu Big Bangul și cu evoluția speciilor.
Deci dragi prieteni, ce bombă atomică...nichipercea! Ce bombă cu hidrogen...mic copil! Cea mai puternică și mai eficientă bombă, al cărei raport preț calitate este sublim; o bombă la îndemâna oricui; nu trebuie să ai nici experiență genistică, nici să fii geniu în electronică; cea mai extraordinară bombă, zic, este bomba cu...NIMIC! Explzibil...NIMIC; detonator...NIMIC; focoasă...NIMIC; șrapnel...NIMIC! Și vă spun și cum se face: se ia NIMICUL și se comprimă până ajunge...NIMIC. Se ia apoi și se pune într-un câmp de...NIMIC și se lasă acolo vreo 2-300 de miliarde de ani. Acesta este miezul de NIMIC al bombei. Se construiește între timp o carcasă de NIMIC în care se instalează detonatorul cu NIMIC și explozibilul: TNT (Tot-NIMIC-Tataie), se pune cu grijă miezul în carcasă, după care se pune capacul și bomba este gata.
Lăsând la oparte sarcasmul, pentru care din nou îmi cer iertăciune (nu m-am putut abține), am treburi serioase la care vă rog să vă gândiți.
Promotorii teoriei s-au gândit probabil că prin ea pot explica ÎNCEPUTUL universului. NIMICUL care era la început explodează. Însă mie, deși sunt departe de a fi savant, îmi vin în minte câteva întrebări la care dacă încerci să răspunzi, vezi cel puțin că problema nu este luată chiar de la început:
1. Ce anume i-a furnizat NIMICULUI energia pe care a explicitat-o în explozie?
2. Unde este acel ceva?
3. Timpul este o proprietate fizică (adică a materiei - ne-o spune teoria relativității). Ce a fost înainte de timp?
4. Universul este finit (atât cel macroscopic cât și cel microscopic). De unde avem noi percepția infinitului?
Acestea sunt doar un fragment dintr-o listă mai lungă pe care o voi continua dățile viitoare. Să vă spun ce cred eu? Am și eu o teorie. Se numește teoria Marelui Bum. Eu cred că acum vreo 6 mii de ani, Dumnezeu a vorbit și Bum! Universul s-a materializat prin Cuvântul Lui...din NIMIC!
Pe curând!
Razvan

vineri, 30 ianuarie 2009

Cine sunt?...continuare

Vă mărturisesc că fiind odată, mai demult, bulversat de întreaga poveste cu evoluția speciilor și vrând să înțeleg mai bine toată chestia asta cu strămoșii noștrii, am dat o fugă într-o zi de vară până în Africa, în Congo să mă uit la suratele noastre primate (după cum le consideră unii). Nu mică mi-a fost mirarea, vizitând mai multe cuiburi de gorile să le găsesc goale și cu inscripția „ÎN GREVĂ” postată în mijloc. Bineînțeles că am luat legătura cu liderul sindicatului liber gorilesc și spre stupoarea mea am aflat că este o acțiune concertată, coordonată de Internaționala Animălească! Da dragilor! Închipuițivă: animalele nu se mai simt împlinite în postura în care se află acum! Animalele au nevoie de educație, animalele au nevoie de cultură, animalele au nevoie de siguranța zilei de mâine! Au cerut contracte individuale de muncă și concedii plătite. Nu se mai mulțumesc cu campaniile ocazionale de vaccinare aruncate așa, ca la milogi; vor asigurări de sănătate! Și bineînțeles acces la fondul privat de pensii.
Mă rog de iertăciune pentru această anecdotă. Am vrut să punctez însă cu ea câteva diferențe esențiale dintre om și animal, diferențe care nu sunt abordate în studiu de către niciunul dintre savanții partizani ai evoluției (sau credincioși atei).
  1. Animalele nu militează! Ele sunt perfect integrate în lanțul trofic (lanț automatizat, aș spune) și n-ai să vezi niciodată gazele pichetând nu știu ce minister fiindcă s-au săturat să mai fie mâncate de lei.
  2. Animalele nu fac politică! N-ai să vezi niciodată urșii făcând alianță politică cu lupii, sau vulpile semnând tratat economic cu bursucii.
  3. Animalele nu au conștiința și conștiența binelui și răului! Când ați văzut ultima oară un tigru făcându-și procese de conștiință că a omorât un om? Sau un rechin alb că a înghițit pe nemestecate un copil? Dar o vulpe că a furat găina bietului țăran sau un mistreț că i-a răscolit toată tarlaua de cartofi?
  4. Animalele nu au un gol în suflet (că n-au suflet, bineînțeles!) dar ca să fiu mai precis, animalele nu simt nevoia împlinirii! Ați auzit vreun păun zicând „viața mea nu are niciun sens! Am adunat grăunțe cu carul dar nu mi-au satisfăcut decât foamea; am crezut că măcar penele astea mă vor împlini, însă nici vorbă! Mă duc să-mi iau viața!”
Sunt convins, dragi prieteni atei, că sunteți pe deplin conștienți de aceste diferențe fără echivoc. Întrebarea mea pentru voi este: când în decursul milioanelor și milioanelor de ani ai evoluției au apărut ele? Și de ce brusc după atâtea milioane de ani niște animale să simtă nevoia să-și facă unelte, să se organizeze în grupări sociale și politice și economice și mai ales să înceapă să caute să-și dea un sens vieții.
Probabil că aveți și voi răspunsuri la aceste întrebări. Am să vă spun însă ce cred eu: Dumnezeu a creat fiecare animal după soiul lui, iar pe om l-a creat după chipul și asemănarea SA.
Pascal spunea: „În inima fiecărui om este un vid în forma lui Dumnezeu pe care doar Dumnezeu poate să îl umple.” În urma exploziei „bombei adamice” în sufletul nostru a rămas un imens gol pe care fiecare om încearcă să îl umple cu ceva: bani, putere, carieră, hobiuri, caritate, faimă...Însă credeți-l pe Pascal! Doar Dumnezeu poate să îl umple și să aducă viața voastră la împlinire.
Pe curând,
Răzvan

marți, 20 ianuarie 2009

Cine sunt?

„Ce întrebare mai e și asta?” îmi vei spune. „Sunt Vasile, fiul lui Nicolae...” Și Nicolae? „Păi Nicolae e fiul lui Petrea.” Și Petrea? „A...Petrea este fiul lui Teodor.” Și Teodor?...Aici zace problema voastră, prieteni atei: cât de departe puteți merge cu genealogia voastră? Vă puteți repera strămoșul vostru homo sapiens? Dar pe cel de Neandertal? Unde este valoarea voastră de individ? Vă pierdeți în neantul pre-pre-pre-istoriei într-o mare de parameci și ameobe! Asta conform credinței pe care o aveți! Însă vedeți voi asta contrazice și contravine dorinței și strădaniei fiecărui individ de a fi CINEVA, de a avea semnificație, de a fi respectat și apreciat. Contrazice scara de valori pe care o stabilim atunci când privim cu admirație la oamenii cu faimă sau de succes sau de viță veche. „Aaaa! Cutare este din familie nobilă de 400 de ani!” Dar ce sunt 400 de ani de nobilitate față de milioanele de ani de celenterate, gândaci, reptile și alte lighioane în familie? Nici măcar 10000 de ani de omenire nu v-ar putea corecta stirpea de ligioană! Nu, dragi prieteni! Vocația noastră de oameni este să avem semnificație. Strădania noastră o viață întreagă este să lăsăm ceva în urma noastră care să ne identifice. De ce? Nu este un instinct pe care să-l fi putut moșteni de la animale. Este o trăsătură specială pusă în noi de Designerul nostru. După cum fiecare tablou al lui Rembrand îl exprimă pe Rembrand, exprimă geniul lui fiind totodată unic, tot așa și fiecare om este unic și a fost creat pentru a exprima în mod unic gloria lui Dumnezeu.

Vedeți voi, pentru mine este foarte simplu: trupește sunt urmaș al lui Adam și al lui Noe; iar în ce priveste spiritul, în omul din lăuntru, cum îl numește apostolul Pavel, sunt copil al lui Dumnezeu, nu prin voia vreunui om, nici prin strădaniile mele, ci născut din Dumnezeu. (Ioan 1:12,13)
Pe curând,
Răzvan

miercuri, 14 ianuarie 2009

Întrebări la care trebuie să răspundem

Dragi prieteni,
Sunt multe întrebări la care zilnic încercăm să găsim răspuns. De exemplu, îmi cumpăr un nou telefon mobil...trăznet!!! Imediat îmi pun întrebarea, cum să-i prezint achiziția nevestei mele în așa fel încât să nu se uite la mine chiorâș și cu sprânceana ridicată iar eu să primesc terci la cină?
Sunt însă 4 întrebări pe care fiecare om de pe planeta pământ TREBUIE să și le pună și la care TREBUIE la un moment dat să-și răspundă. La aceste întrebări caută să răspundă toate curentele filosofice și toate sistemele religioase care au existat vreodată. Sunt întrebări care pe cât par de simple în enunțul lor pe atât sunt de serioase și de pretențioase cu privire la răspunsul pe care îl așteaptă.
  1. Cine sunt?
  2. De unde vin?
  3. Care este rostul meu?
  4. Ce se întâmplă cu minie după ce mor?
Vă las să vă gândiți la aceste întrebări până la următoarea postare, când am să încep să pun față în față răspunsurile pe care le am eu ca și creștin la aceste întrebări cu răspunsurile pe care le aveți voi ca atei.
Pe curând,
Răzvan