vineri, 30 ianuarie 2009

Cine sunt?...continuare

Vă mărturisesc că fiind odată, mai demult, bulversat de întreaga poveste cu evoluția speciilor și vrând să înțeleg mai bine toată chestia asta cu strămoșii noștrii, am dat o fugă într-o zi de vară până în Africa, în Congo să mă uit la suratele noastre primate (după cum le consideră unii). Nu mică mi-a fost mirarea, vizitând mai multe cuiburi de gorile să le găsesc goale și cu inscripția „ÎN GREVĂ” postată în mijloc. Bineînțeles că am luat legătura cu liderul sindicatului liber gorilesc și spre stupoarea mea am aflat că este o acțiune concertată, coordonată de Internaționala Animălească! Da dragilor! Închipuițivă: animalele nu se mai simt împlinite în postura în care se află acum! Animalele au nevoie de educație, animalele au nevoie de cultură, animalele au nevoie de siguranța zilei de mâine! Au cerut contracte individuale de muncă și concedii plătite. Nu se mai mulțumesc cu campaniile ocazionale de vaccinare aruncate așa, ca la milogi; vor asigurări de sănătate! Și bineînțeles acces la fondul privat de pensii.
Mă rog de iertăciune pentru această anecdotă. Am vrut să punctez însă cu ea câteva diferențe esențiale dintre om și animal, diferențe care nu sunt abordate în studiu de către niciunul dintre savanții partizani ai evoluției (sau credincioși atei).
  1. Animalele nu militează! Ele sunt perfect integrate în lanțul trofic (lanț automatizat, aș spune) și n-ai să vezi niciodată gazele pichetând nu știu ce minister fiindcă s-au săturat să mai fie mâncate de lei.
  2. Animalele nu fac politică! N-ai să vezi niciodată urșii făcând alianță politică cu lupii, sau vulpile semnând tratat economic cu bursucii.
  3. Animalele nu au conștiința și conștiența binelui și răului! Când ați văzut ultima oară un tigru făcându-și procese de conștiință că a omorât un om? Sau un rechin alb că a înghițit pe nemestecate un copil? Dar o vulpe că a furat găina bietului țăran sau un mistreț că i-a răscolit toată tarlaua de cartofi?
  4. Animalele nu au un gol în suflet (că n-au suflet, bineînțeles!) dar ca să fiu mai precis, animalele nu simt nevoia împlinirii! Ați auzit vreun păun zicând „viața mea nu are niciun sens! Am adunat grăunțe cu carul dar nu mi-au satisfăcut decât foamea; am crezut că măcar penele astea mă vor împlini, însă nici vorbă! Mă duc să-mi iau viața!”
Sunt convins, dragi prieteni atei, că sunteți pe deplin conștienți de aceste diferențe fără echivoc. Întrebarea mea pentru voi este: când în decursul milioanelor și milioanelor de ani ai evoluției au apărut ele? Și de ce brusc după atâtea milioane de ani niște animale să simtă nevoia să-și facă unelte, să se organizeze în grupări sociale și politice și economice și mai ales să înceapă să caute să-și dea un sens vieții.
Probabil că aveți și voi răspunsuri la aceste întrebări. Am să vă spun însă ce cred eu: Dumnezeu a creat fiecare animal după soiul lui, iar pe om l-a creat după chipul și asemănarea SA.
Pascal spunea: „În inima fiecărui om este un vid în forma lui Dumnezeu pe care doar Dumnezeu poate să îl umple.” În urma exploziei „bombei adamice” în sufletul nostru a rămas un imens gol pe care fiecare om încearcă să îl umple cu ceva: bani, putere, carieră, hobiuri, caritate, faimă...Însă credeți-l pe Pascal! Doar Dumnezeu poate să îl umple și să aducă viața voastră la împlinire.
Pe curând,
Răzvan

marți, 20 ianuarie 2009

Cine sunt?

„Ce întrebare mai e și asta?” îmi vei spune. „Sunt Vasile, fiul lui Nicolae...” Și Nicolae? „Păi Nicolae e fiul lui Petrea.” Și Petrea? „A...Petrea este fiul lui Teodor.” Și Teodor?...Aici zace problema voastră, prieteni atei: cât de departe puteți merge cu genealogia voastră? Vă puteți repera strămoșul vostru homo sapiens? Dar pe cel de Neandertal? Unde este valoarea voastră de individ? Vă pierdeți în neantul pre-pre-pre-istoriei într-o mare de parameci și ameobe! Asta conform credinței pe care o aveți! Însă vedeți voi asta contrazice și contravine dorinței și strădaniei fiecărui individ de a fi CINEVA, de a avea semnificație, de a fi respectat și apreciat. Contrazice scara de valori pe care o stabilim atunci când privim cu admirație la oamenii cu faimă sau de succes sau de viță veche. „Aaaa! Cutare este din familie nobilă de 400 de ani!” Dar ce sunt 400 de ani de nobilitate față de milioanele de ani de celenterate, gândaci, reptile și alte lighioane în familie? Nici măcar 10000 de ani de omenire nu v-ar putea corecta stirpea de ligioană! Nu, dragi prieteni! Vocația noastră de oameni este să avem semnificație. Strădania noastră o viață întreagă este să lăsăm ceva în urma noastră care să ne identifice. De ce? Nu este un instinct pe care să-l fi putut moșteni de la animale. Este o trăsătură specială pusă în noi de Designerul nostru. După cum fiecare tablou al lui Rembrand îl exprimă pe Rembrand, exprimă geniul lui fiind totodată unic, tot așa și fiecare om este unic și a fost creat pentru a exprima în mod unic gloria lui Dumnezeu.

Vedeți voi, pentru mine este foarte simplu: trupește sunt urmaș al lui Adam și al lui Noe; iar în ce priveste spiritul, în omul din lăuntru, cum îl numește apostolul Pavel, sunt copil al lui Dumnezeu, nu prin voia vreunui om, nici prin strădaniile mele, ci născut din Dumnezeu. (Ioan 1:12,13)
Pe curând,
Răzvan

miercuri, 14 ianuarie 2009

Întrebări la care trebuie să răspundem

Dragi prieteni,
Sunt multe întrebări la care zilnic încercăm să găsim răspuns. De exemplu, îmi cumpăr un nou telefon mobil...trăznet!!! Imediat îmi pun întrebarea, cum să-i prezint achiziția nevestei mele în așa fel încât să nu se uite la mine chiorâș și cu sprânceana ridicată iar eu să primesc terci la cină?
Sunt însă 4 întrebări pe care fiecare om de pe planeta pământ TREBUIE să și le pună și la care TREBUIE la un moment dat să-și răspundă. La aceste întrebări caută să răspundă toate curentele filosofice și toate sistemele religioase care au existat vreodată. Sunt întrebări care pe cât par de simple în enunțul lor pe atât sunt de serioase și de pretențioase cu privire la răspunsul pe care îl așteaptă.
  1. Cine sunt?
  2. De unde vin?
  3. Care este rostul meu?
  4. Ce se întâmplă cu minie după ce mor?
Vă las să vă gândiți la aceste întrebări până la următoarea postare, când am să încep să pun față în față răspunsurile pe care le am eu ca și creștin la aceste întrebări cu răspunsurile pe care le aveți voi ca atei.
Pe curând,
Răzvan