Mă rog de iertăciune pentru această anecdotă. Am vrut să punctez însă cu ea câteva diferențe esențiale dintre om și animal, diferențe care nu sunt abordate în studiu de către niciunul dintre savanții partizani ai evoluției (sau credincioși atei).
- Animalele nu militează! Ele sunt perfect integrate în lanțul trofic (lanț automatizat, aș spune) și n-ai să vezi niciodată gazele pichetând nu știu ce minister fiindcă s-au săturat să mai fie mâncate de lei.
- Animalele nu fac politică! N-ai să vezi niciodată urșii făcând alianță politică cu lupii, sau vulpile semnând tratat economic cu bursucii.
- Animalele nu au conștiința și conștiența binelui și răului! Când ați văzut ultima oară un tigru făcându-și procese de conștiință că a omorât un om? Sau un rechin alb că a înghițit pe nemestecate un copil? Dar o vulpe că a furat găina bietului țăran sau un mistreț că i-a răscolit toată tarlaua de cartofi?
- Animalele nu au un gol în suflet (că n-au suflet, bineînțeles!) dar ca să fiu mai precis, animalele nu simt nevoia împlinirii! Ați auzit vreun păun zicând „viața mea nu are niciun sens! Am adunat grăunțe cu carul dar nu mi-au satisfăcut decât foamea; am crezut că măcar penele astea mă vor împlini, însă nici vorbă! Mă duc să-mi iau viața!”
Probabil că aveți și voi răspunsuri la aceste întrebări. Am să vă spun însă ce cred eu: Dumnezeu a creat fiecare animal după soiul lui, iar pe om l-a creat după chipul și asemănarea SA.
Pascal spunea: „În inima fiecărui om este un vid în forma lui Dumnezeu pe care doar Dumnezeu poate să îl umple.” În urma exploziei „bombei adamice” în sufletul nostru a rămas un imens gol pe care fiecare om încearcă să îl umple cu ceva: bani, putere, carieră, hobiuri, caritate, faimă...Însă credeți-l pe Pascal! Doar Dumnezeu poate să îl umple și să aducă viața voastră la împlinire.
Pe curând,
Răzvan